Transformare..

O vedeam pe zi ce trece tot mai rece şi distantă.. Mă întrebam unde a dispărut sensibilitatea ei de altădată şi tot analizând, mi-am dat seama că nu dispăruse, doar că se închidea încet, încet undeva în interior, iar la suprafaţă se vedea din ce în ce mai puţin..  
Cred că pe undeva prin subconștient, fără să realizeze își propusese să nu mai lase pe nimeni să se apropie.. De multe ori, după ce și-a oferit sufletul cu toată încrederea l-a primit înapoi făcut bucățele așa că a decis să-l închidă, să-l păstreze numai pentru ea.. Nu găsise pe nimeni care să aibă nevoie de el.. În ziua de azi, cine mai caută suflete?  
Odată cu sufletul și-a încuiat undeva și incerderea în oameni și așteptările pe care le avea de la ei, pentru că și-a dat seama că i-au fost spuse multe vorbe goale și prea puține sincere.. prea puține din suflet. A crezut în vorbe goale cu naivitatea unei visătoare și acum nu mai credea aproape nimic.  
  
Se luptase atât de mult să scoată suflete din gheață încât părea că începe și al ei să înghețe.. S-a răcit de la ale lor..  
Eu știu că ea nu are sufletul de piatră.. nici de gheață.. Era mai mult ca un foc ce ardea într-o piatră.. doar învelișul era pietrificat.. Cred că așa încerca ea să-l salveze.. să nu mai lase să-i fie distrus.. 

Alexandra D.