Concluzii..

Mă uit în oglindă. Îmi văd în ochi toate frustrările și neputințele pe care le-am adunat, toată nesiguranța și toată neîncrederea. Văd în mine ce am fost, ce sunt și ce vreau să fiu.  
Știu tot ce m-a făcut să fiu așa cum sunt, știu ce mă împiedică să fiu cum aș vrea.. Știu și pe cine trebuie să păstrez și de lângă cine trebuie să plec, știu cui i-a păsat și cui nu i-a păsat, cine a fost AICI cu adevărat și cine a fost doar în închipuirea mea. 
Mă uit în oglindă și văd cine sunt. Ba nu, azi mă uit în oglindă și văd cine vreau să fiu.  
Aștept ziua când o să mă uit la mine și nu o să-mi mai văd în ochi frustrări și nesiguranță, neputință și neîncredere.  
  
Azi mă uit la oamenii care au fost aici.. la puținii care mi-au întins mâna atunci când am avut nevoie de ajutor. Refuz să mă mai uit la cei care mi-au întors spatele.. refuz să-mi amintesc că le-am oferit mai mult decât celor  care au fost lângă mine. Refuz să mai simt că sunt nimic fără ei, fiindcă nu e așa. 
Azi nu-mi mai pasă ce cred despre mine oamenii pentru care nu contez. Nu-mi mai pasă nici dacă știu cât i-am iubit, nici dacă m-au văzut vreodată așa cum sunt. Nu-mi mai pasă nici dacă își vor da seama cândva că au greșit. Nu-mi mai pasă fiindcă nici lor nu le pasă. Fiindcă mi-a păsat prea mult un timp îndelungat.  
Nu-mi mai pasă fiindcă nu mai vreau să-mi pese. Nu de ei.  
Azi caut prin mine puțina ambiție pe care o am ca să reușesc să-i las în urmă. Să-i las în urmă ca să ajung ce vreau să fiu. 
Azi mă uit în oglindă și știu că nu sunt nici mică, nici inutilă, nici urâtă.. doar că așa mă simțeam cu ei în suflet..  
  

Alexandra D.