Am găsit prin biblioteca tatălui meu nişte scrisori pe care le primise în tinereţe.. Am rămas impresionată de profuzimea cu care erau scrise și de faptul că ei nu fugeau de cuvinte..
Îşi trimiteau scrisori lungi, îşi dechideau sufletul în ele.. Ei nu se ascundeau atât..
Îmi imaginez cu cât suspans erau aşteptate răspunsuri, care ajungeau abia după câteva zile.. cu câtă nerăbdare deschideau plicul în care se aflau, poate, răspunsuri la întrebări care îi măcinau de ceva timp..
Prin tehnologie, am pierdut din farmecul comunicării..
'Am riscat şi se pare că am pierdut. Nu-i nimic, de aici am învăţat şi eu un lucru. Acela că trebuie să-i dai celui care merită într-adevăr acest sacrificiu.'
'Am intuit felul tău de a fi, şi apoi nu voiam să te pierd înainte de a face tot posibilul petru a te păstra.'
Alexandra D.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu