Am ochii ba căprui, ba trişti,
Cu genele când lungi, când ude,
Ba îi am mari, ba-i am închişi
Şi prea înlăcrimaţi de gânduri crude.
Și sunt atât de-adânci că-mi vezi în suflet,
Asta doar dacă poți să-i înțelegi.
Atât de-adânci, de-amari, de seci.
Și dacă îi privești auzi un urlet.
Cu ochii ăștia am văzut atâtea
Și tot cu ei le-am înțeles și le-am simțit,
Am întâlnit priviri ca lama de cuțit,
Fără s-arunc, nici pe departe tot atâtea.
Cu ochii ăștia am privit tot ce-i frumos
Și tot cu ei ce m-a durut,
Am tot privit, când calm, când curios,
Iar uneori m-am mai și abținut.
Am strâns în ei tot ce-am iubit,
Tot ce iubesc și ce voi mai iubi,
Tot ce iubesc și ce voi mai iubi,
Am strâns în ei atâtea poezii
Și multe lucruri ce le-aș fi dorit.
Am ochii rareori senini,
Ca cel mai des sunt foarte tristi,
Sunt fericiti doar ca existi.
De lacrimi sunt adesea plini.
Am ochii mari si fermecati,
Tristetea e farmecul lor.
Am ochi caprui si plini de dor,
Am ochii de iubire inundati.
Alexandra D.
Nu stiu eu prea multe despre poezie, dar daca pe aceasta tu ai scris-o, imi exprim sincer bucuria ca sunt contemporan cu tine.
RăspundețiȘtergereMultumesc frumos.. Si da, eu am scris-o..
RăspundețiȘtergereTi.am gasit bloggul si imi place:x hai,mai scrie sa citesc si postarile urmatoare.:)
Ștergere