Despre minciuni și adevăruri..

Întotdeauna am preferat să știu adevărul, chiar dacă minciunile sunau mai bine și poate că m-ar fi ferit de multă suferință.. 
Prefer să știu adevărul, oricât de mult ar durea. E posibil ca, trăind din minciuni să te trezești într-o zi că nu cunoști nimic din ce credeai că îți este foarte cunoscut. E posibil să te trezești int-o zi și să te întrebi dacă ai fost cu adevărat iubit, apreciat, plăcut sau admirat și dacă nu cumva, în tot acest timp ai trăit vreo iluzie. 
Nu crezi că te-ar durea mai tare? 

Am ales să spun adevărul pentru că mă simt prost atunci când mint, pentru că, în felul ăsta evit situațiile care m-ar pune într-o lumină proastă și pentru că mințind, nu poți primi încredere din partea celorlalți. 
E adevărat că minciunile sună mai frumos.. și e adevărat că adevărul doare, dar prefer să-l știu. E mai bine.. e mult mai bine decât să rămâi cu întrebări și îndoieli. 


 Cel mai important e să fii sincer cu tine; să accepți ce nu poți să schimbi, să nu te minți și să mergi mai departe. Fii sincer cu cei care merită sinceritatea ta, cu oamenii care nu merită să fie mințiți. 
  
Am ales adevărul pentru că m-am săturat de minciuni, de amăgiri, de iluzii. Am ales adevărul pentru că m-am mințit pe mine o lung perioadă de timp, iar acum încep să dau cărțile pe față. Eu cu mine. 
Ce-am pierdut, ce-am catigat, ce pot înlocui și ce nu, ce pot recupera sau ce am pierdut definitiv, ce-am greșit,  ce am făcut bine.. O să răspund sincer la toate astea.. 
Dacă nu îi pot face pe alții să fie sinceri, măcar să reușesc eu să o fac. 


Alexandra D.