'Vorbele rănesc adânc..'

Nu au încetat să mă doară cuvintele și cred că pentru mine ele sunt cea mai dură armă. Odată ce le-am auzit, nu le mai pot șterge din minte și odată ce le-am rostit nu le mai pot lua înapoi. 

Ăsta e motivul pentru care prefer să tac. Prefer să tac pentru că știu că vorbele dor al naibii de tare și știu că ele pot fi iertate, dar în niciun caz uitate. 
Nu reușesc întotdeauna să mă abțin, dar încerc pe cât posibil să o fac. 

Surorile cuvintelor sunt gesturile și indiferența; sunt de părere că și ele dor la fel de tare. 
Ne dor, ne urmăresc și le purtăm cu noi mereu pentru că nu avem cum să le ștergem. Ne aduc întrebări la care nu găsim răspunsuri, îndoieli și într-o oarecare măsură ne schimbă.. Ne aduc răni, mai mult sau mai puțin adânci, răni care cu timpul se vindecă, dar care lasă în urmă cicatrici.  
Cuvintele, gesturile și indiferența ne pot lua încrederea, atât în noi cât și în ceilalți; prin ele îndepărtăm oameni pe care ar trebui să-i ținem aproape. 

Ai grijă cum și cui le arunci! Ai grijă să îți ceri iertare dacă vreodată te-a luat gura pe dinainte! 
Nu poți să îi faci pe ceilalți mai buni, dar poți să fii tu mai bun. Tu alegi când să vorbești, ce să vorbești și când să taci. 
Nu cred că îți dorești ca mai târziu să regreți că vorbele tale au rănit oameni care nu meritau să fie răniți.  
S-ar putea să te trezești într-o zi că te apasă cuvintele pe care le-ai aruncat.. Și pentru asta n-ai să poți să învinovățești pe nimeni.   

"Be careful with your words. Once they are said, they can be only forgiven, not forgotten."

"Asta ar fi a mia oară când vorbele rănesc adânc, ar trebui să începi să mă crezi pe cuvânt.."-Cumicu.  

Alexandra D.