Am senzația..

Uneori am senzația că nimeni nu-mi va rămâne mereu alături. Am senzația că și cei care pretind azi că nu mă vor uita, o vor face destul de ușor. Că dintr-o dată n-am să mă mai potrivesc cu viața lor și mă vor lăsa în urmă, cum au făcut-o și alții.. Că nimeni nu va fi în stare să mă înțeleagă și să mă accepte în totalitate și că odată ce nu le va mai conveni purtarea mea, sau îi vor deranja gesturile mele îmi vor întoarce spatele și nu se vor mai uita înapoi. Că mă vor lovi cu arma care mă rănește cel mai adânc: indiferența.

Am senzația că nimeni nu mă va iubi atât de mult încât să fie în stare să mă ierte și să îmi fie alături atunci când nici măcar eu nu mă mai pot suporta, atunci când mi se pare că totul e în zadar. Că vor porni pe drumuri diferite de al meu în căutarea fericirii pe care nu au avut răbdare să o primească de la mine, sau pe care nu am știut cum să le-o ofer. Că nu vor putea să vadă sentimentele pe care n-am puterea să le spun. Că nu vor putea sau că nu le va păsa.

Am senzația că se vor îndepărta pentru că nu au nevoie de mine alături, sau pentru că vor considera că nu am ce să le ofer.
Am senzația de multe ori că-i obosesc, că-i plictisesc, sau că-i stresez când încep să vorbesc prea mult despre cine știe ce îmi tună mie.
Am senzația că oameni alături de care aș sta o viață îmi scăpa printre degete de câte ori reușesc să îi 'apuc'.
Am senzația că nu mă văd așa cum sunt și că nu îi interesează să mă cunoască cu adevărat.

 Alexandra D.