Despre bunul simț..

M-am născut cu el, fir-ar să fie. Vorbesc despre bunul simț.  
Am fost educata sau m-am auto-educat să vorbesc frumos, să fiu politicoasă, să fiu așa cum ar trebui să fie orice fată. E adevărat că nu mi-a ieșit mereu, dar s-a întâmplat de cele mai multe ori.  
E un fel de boală.. o boală pe care n-o vindecă nici măcar nesimțirea cu care o tratează mulți, pentru că, nu, nu toți suferă de boala numită bun-simț; cei mai mulți suferă de cea numită nesimțire. Ei se cred mai puternici posedând-o și îi văd pe ceilalți slabi. Adevărul este că niciodată un nesimțit nu va reuși să fie deasupra unei persoane simțite și care știe ce înseamnă respectul, pentru că sufletește, mereu cei virtuoși vor fi superiori. 

Ar fi trebuit ca toți să ne naștem cu bun simț. Din păcate, dacă nu te naști cu el e puțin probabil să te molipsești. Bunul simț nu e contagios. 
  
Dacă aveți norocul să vă fi născut cu el, nu încercați să-l tratați crezând că v-ar fi mai bine dacă nu l-ați avea. Bunul simț e incurabil și e o greșeală să te simți slab posedându-l. De fapt, el e cel care te face superior.  
  
Alexandra D.