Suprafață..

Oamenii din jurul nostru văd atât de puțin din ceea ce suntem.. din ceea ce simțim, ce gândim, ce trăim, ei văd prea puțin.. Ei văd doar vârful iceberg-ului.. 
Confundă a iubi cu a simpatiza, sunt păcăliți de zâmbetele care ascund răni adânci, de cuvintele nesincere pe care le folosim ca să ne apărăm..  

Sunt puțini care vor cu adevărat să ne cunoască, care au răbdare să ne cunoască.. Sunt de părere că e nevoie de răbdare ca să poți să cunoști un om.. de răbdare, de sinceritate și de încredere.  
E greu cu încrederea.. Cui să o mai dai? Cine o merită cu adevărat? De unde știi că nu îți va fi călcată în picioare într-o zi? O să regreți că ai oferit-o? O să-ți pară bine?  
Adevărul e că nu poți să știi sigur niciodată.  
Ne punem încrederea în oameni. Câteodată suntem siguri că acel om o merită, alteori ne este călcată în picioare, uneori regeretam că am oferit-o și alteori ne pare bine. La fel e și cu iubirea.. 
  
Cu toții purtăm măști. Măști care ne fac să fim văzuți doar la suprafață. Uneori ne e atât de greu să le purtăm,   alteori ne obișnuim cu ele.. Câteodată le dăm jos în fața cui nu trebuie, rămânând, deci expuși în fața cui nu trebuie, iar câteodată le purtăm în fața celor care merită să ne știe așa cum suntem.. în fața celor care ar trebui să ne vadă adevărata față. 
Măștile.. ne protejează, dar ne pot face și rău.. Aduc cu ele superficialitatea.. aparențele.. doar suprafața a ceea ce suntem. 
  

Alexandra D.